Cerințe tehnice pentru bujii

Cerințe de autorizare:
Distanța dintre electrozii bujiei are un impact mare asupra funcționării bujiei. Dacă decalajul este prea mic, scânteia este slabă și este ușor să provoace depuneri și scurgeri de carbon; Decalajul este prea mare, tensiunea de defectare necesară este crescută, motorul nu este ușor de pornit, iar fenomenul de „rare a aprinderii” este ușor să apară la viteză mare, așa că decalajul bujiilor ar trebui să fie adecvat. În general, distanța bujiilor utilizată în sistemul de aprindere a bateriei este de {{0}},7~0,8mm, iar distanța individuală a bujiilor poate ajunge la mai mult de 1,0mm.
Cerințe de temperatură:
Manta izolatoare a bujiei (se referă la partea conică a izolatorului din afara electrodului central al bujiei) contactează direct cu gazul la temperatură ridicată din camera de ardere și absoarbe o cantitate mare de căldură. Căldura absorbită este transferată către chiulasa și atmosferă prin carcasă. Experimentul arată că, pentru a asigura funcționarea normală a motorului automobilului, mantaua izolatoare a bujiei ar trebui să mențină o temperatură de 500 ~ 600 de grade (această temperatură se numește temperatura de autocurățare a bujiei). Dacă temperatura este mai mică decât această valoare, pe mantaua izolatorului se va forma depuneri de carbon, provocând scurgeri electrice între electrozi și afectând scânteia bujiei. Dacă temperatura izolatorului este prea mare (mai mult de 900 de grade), atunci când amestecul intră în contact cu un astfel de izolator fierbinte, va avea loc o aprindere fierbinte, rezultând aprinderea timpurie a motorului. Temperatura normală de lucru a bujiei este între 450 și 870 de grade. În acest moment, bujia este maro gălbui. Dacă temperatura de lucru a bujiei este mai mică de 450 de grade pentru o lungă perioadă de timp, vor exista o mulțime de depuneri de carbon în jurul bujiei, iar bujia este neagră.
Cerinte de performanta:
Principalele cerințe ale bujiilor sunt caracteristicile termice, rezistența la tracțiune, rezistența la căldură, conductivitatea electrică, rezistența izolației, etanșarea și rezistența la coroziune.
Bujia trebuie să fie rezistentă la căldură. Puneți-l într-un cuptor electric cu creuzet sau într-un cuptor electric cu mufă care a fost încălzit la 700 de grade timp de 10 minute și apoi răciți-l în aer. Pe suprafața izolatorului nu trebuie să existe crăpături și fisuri de semințe.
Cerințe pentru performanța de etanșare a bujiilor: după testul de rezistență la căldură, când diferența de presiune a aerului este de 1MPa, scurgerea de aer nu trebuie să depășească 40 cm3 pe minut (dacă adezivul electrodului central este fabricat din material de etanșare al conductorului, scurgerea de aer nu trebuie să depășească 5 cm2 pe minut).
Ansamblul izolator bujii trebuie să poată rezista la o tensiune de frecvență de alimentare (50 Hz) de 2200 vV (valoare efectivă) timp de 30 de secunde.
Material: Conductivitatea electrodului central și a electrodului lateral al bujiei depinde de contactul dintre electrod și amestec, astfel încât electrodul are o cerință ridicată de rezistență la coroziune. În același timp, temperatura în timpul arderii este extrem de ridicată, iar materialul electrodului necesită o rezistență ridicată la căldură. Prin urmare, multe bujii folosesc aliaj Ni-Mn. Pentru a îmbunătăți rezistența la căldură, unele bujii sunt fabricate din cupru placat cu nichel. Pe lângă conductivitatea termică, garniturile de cupru joacă și un rol de etanșare. Izolatorul este realizat din ceramică cu conținut ridicat de alumină.